1. Profesorul poate utiliza o abordare formală mai
uşoară pentru a putea furniza copilului toate datele necesare în efectuarea
sarcinii.
Profesorul şi copilul sunt aşezaţi la masa de
lucru. Ȋntre cei doi există
un paravan. Scopul
exerciţiului : copilul realizează un desen (identic cu al profesorului)
doar pe baza instrucţiunilor auditive primite de către profesor din spatele
paravanului. Tema: “Parcul toamna.”
Profesorul descrie ce face propoziţie de
propozitie. Sarcina copilului
este aceea de a asculta şi de a desena la fel cu profesorul, de a folosi
aceleaşi culori, de a poziţiona corect totul în pagină, de a reuşi să amestece
culorile, toate realizate doar pe baza informaţiilor primite pe cale auditivă.
Profesorul ghidează copilul. Acesta îşi selectează
vocabularul şi propoziţiile în funcţie de întrebările şi răspunsurile
copilului, pe măsură ce acesta înaintează în sarcină.
Copiii de 7- 8 ani pot sta în sarcină aproximativ
30 min.
La sfârşit se pot compara cele două desene, şi
copilul trebuie încurajat că poate urma instrucţiuni verbale doar pe cale
auditivă.
2. Profesorul propune unui copil cu deficienţă de
auz să îşi imagineze că merge în excursie cu părinţii şi cu sora lui mai mică. Inainte
de a începe exerciţiul profesorul poartă un dialog cu el şi îl întreabă pe
copil unde ar vrea să meargă, ce i-ar place să viziteze, dacă îi place mai mult
la mare sau la munte, etc. In
faţa copilului sunt planşe cu mijloace de transport (avion, maşină, tren,
autocar, etc) şi alte planşe cu fiecare mijloc de transport pe unde merge. Profesorul
îi poate cere copilului să facă o clasificare a mijloacelor de transport
preferate lui, să îi spună care este ultimul mijloc de transport cu care el a
fost în excursie, atunci când va fi mare ce meserie va alege : dintre
şofer, pilot, conductor, etc.- tot acest dialog având loc prin abordarea
naturală a conversaţiei.
