Examen titularizare psihopedagogie speciala 2012

Ministerul Educatiei, Cercetării, Tineretului si Sportului

Centrul National de Evaluare si Examinare

Probă scrisă la

psihopedagogie specială

CONCURSUL PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂłILE DE ÎNVĂłĂMÂNT PREUNIVERSITAR

2 august 2012

Proba scrisă

Psihopedagogie speciala

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

SUBIECTUL I (45 de puncte)

În contextul educatiei speciale, mijloacele de învătământ îsi relevă utilitatea în măsura în care este asigurată integrarea corespunzătoare a acestora în activitatea didactică, astfel încât să conducă la o bună transmitere, receptare si asimilare a mesajelor didactice si, implicit, la valorificarea deplină a principiilor didacticii si atingerea obiectivelor pedagogice.

A. Explicati semnificatia notiunii de mijloace de învătământ. -10 puncte

 

B. Prezentati rolul mijloacelor de învătământ în aplicarea principiilor didactice, în educatia copiilor cu CES. -10 pucte

C. Descrieti functiile didactice ale mijloacelor de învătământ. -10 puncte 

D. Elaborati un text, de aproximativ una-două pagini, prin care să argumentati particularitătile utilizării mijloacelor de învătământ în educatia specială, pornind de la prezentarea caracteristicilor a trei tipuri de mijloace de învătământ. - 15 puncte

SUBIECTUL al II-lea (45 de puncte)

 Stiind că evaluarea este o componentă fundamentală a procesului de învătământ, care contribuie la asigurarea calitătii actului didactic, evidentiind valoarea, performantele si eficienta cadrului didactic, pe de o parte, si randamentul scolar al elevilor, pe de altă parte, analizati, în trei-patru pagini, specificul evaluării procesului instructiv-educativ-recuperativ-compensatoriu la elevii cu CES. În realizarea analizei veti avea în vedere următoarele repere:

- Descrierea obiectivelor (3) si functiilor (3) evaluării, cu aplicabilitate la elevii cu CES;

- Exemplificarea specificului utilizării metodelor de evaluare traditionale si complementare,

folosite la elevii cu CES;

- Prezentarea tipologiei itemilor (clasificare, caracterizare, reguli de proiectare, modalităti de

evaluare si notare);

- Justificarea importantei evaluării în asigurarea reusitei scolare, ca urmare a reorganizării

activitătilor din învătământul special si special integrat, în vederea dezvoltării psihointelectuale si socioafective armonioase a elevilor cu CES.

Nota

Tratarea subiectului se va realiza din perspectiva tipului/ tipurilor de deficientă din institutia

 

în care candidatul îsi desfăsoară activitatea sau în functie de domeniul de specializare a

 

candidatului.

 

Se puncteaza:

si utilizarea adecvată a limbajului de specialitate (1 punct), respectiv încadrarea

analizei în limita de spatiu precizată (1 punct).

Pentru calitatea organizării ideilor se acordă 3 puncte, iar pentru demonstrarea abilitătilor de

analiză si de argumentare se acordă 3 puncte.

JOCURI DE STIMULARE A COMUNICARII

JOCUL 1. JOCUL CONTRARIULUI

Mărimea grupului: 10-15 participanţi

Timp: 15 min
Material: nimic
Obiective: A percepe posibilităţile şi dificultăţile de a comunica ceva prin diferite metode. A ajunge la comunicarea verbală şi non-verbală la nivel de persoană şi grup.

Procedură: Grupul se divizează, fiecare grup având un număr egal de membrii. Se aranjează două şiruri astfel încât fiecare să aibă în faţă o persoană din celălalt grup la o distanţă de 3 metri. Animatorul jocului prezintă succesiv sau alternativ următoarele condiţii:

• Vorbiţi cu una dintre persoanele din grupul de vis-a-vis
• Comunicaţi cu privirea cu o persoană din celălalt grup
• Intraţi în contact cu cineva din grupul din faţă prin  inetrmediul gesturilor
• Conversaţi între grupuri ca echipe.

Evaluare: mai întâi pe perechi, apoi cu tot grupul. Doritorii să se exprime cu s-au simţit în interiorul grupului. Cum s-a perceput distanţa ?

 

 

JOCUL 2. DICTAREA DESENELOR

Mărimea grupului : 10 -30 participanţi
Timp : 40 min
Materiale: material pentru desen
Obiective : A favoriza comunicarea verbală. A analiza limitele unei comunicări uni-planice.
Procedură: Trebuie să fie foarte clar, că până la sfârşitul exerciţiului nu se poate privi, nici desenele perechi, nici ale vecinilor. Pe parcursul evaluării se vor vedea diferenţele şi asemănările dintre desenele executate în baza diferitelor regului.

Grupul se separă pe perechi, membrii cărora stau cu spatele unul la altul fără a se privi sau atinge. Animatorul împarte fiecărei perechi câte un desen, din NOTE 1.

Persoana ce va dicata, va încerca să “povestească” desenul, fără ca cealaltă persoană să poată pune întrebări sau să întoarcă capul.

Când cei ce dictează consideră că exerciţiul e terminat, fiecare, fără a controla, se schimbă cu rolurile. La o nouă alternare a rolurilor regulile se schimbă. De această dată cine desenează poate da orice fel de intrebări, însă tot fără a vedea desenul.

Exercitiul poate fi repetat, schimbând rolurile în cadrul perechii, şi cu un nou desen.

 Evaluare: Se compară desenele realizate, vorbind despre emoţiile trăite. Se poate compara timpul, cât a durat, pentru a-l face cu sau fără întrebări. Cum vă simţeaţi doar ascultând? Doar dictând? Iar atunci când ambii puteati vorbi? Ce tip de comunicare aţi folosit şi cum o apreciaţi pentru ambele cazuri?

            Cum influenţează alte canale conversaţia: privirea, expresai feţei...etc. Care sunt problemele comunicării verbale?

 

 

JOCUL 3: LUAREA RAPIDĂ A DECIZIILOR

Mărimea grupului: 10-30 partcipanţi
Timp: 30 min
Material: nimic
Obiective: A învăţa să se concentreze asupra esenţialului pentru luarea deciziilor. A dezvolta creativitatea în vederea cautării unor soluţii rapide în situaţii dificile.
Procedură: Se divizează grupul în echipe a câte 3-4 membrii. Timpul de meditaţie va fi foarte scurt de 30 sec. Animatorul prezintă diferite situaţii, acordând timp pentru ca grupurile să-şi formuleze soluţiile. Apoi, în acelaşi fel, se procedează şi în celelalte situaţii (aprox 6). La sfârşitul jocului, se recitesc situaţiile şi se asculltă soluţia ficărui grup. Inainte de atrece la o nouă situaţie, se face o evaluare a soluţionării celei precedente.
Note : exemple de situaţii

1.      ieşind de la cinema, observi că cineva înceracă să-ţi deschidă maşina. Ce faci?

2.      eşti moderatorul unei întruniri importante, iar un grup deranjează liniştea. Ce faci?

3.      organizaţi o conferinţă despre pace şi non violenţă. Sala e plină. Deodată poliţia vă anunţă că a fost o avertizare despre existenţa unei bombe în local.

4.      nişte prieteni au plecat într-o călătorie şi ţi-au lăsat cheia de la apartament. Noaptea aceasta vei dormi acolo singur. La miezul nopţii auzi că se deschide uşa. Ce faci?

 

 

JOCUL 4. CU MÂINILE ȊN LUT/PLASTELINA

Mărimea grupului: 10-30 partcipanţi

Timp: 30 min

Material: nimic

Obiective: A stimula comunicarfea prin canale alternative. A stimula laurea deciziilor.
Procedură: Se leaga ochii tuturor jucătorilor care nici nu pot vorbi şi nici emite vreun sunet. Perechile se formează pe nevăzute. Fiecare pereche se situează faţă în faţă. Ȋntre ei se pune bucata de plastilină, destul de moale şi mare pentru a o putea modela. Apoi mâinile participanţilor sunt puse pe această bucată şi ei sunt rugaţi să modeleze ceva împreună.
Evaluare: Cum aţi decis ce să faceţi?  Cine a luat decizia? Cum s-a produs comunicarea?

 

 

Program experimental privind dezvoltarea competentei morfologice

Descrierea unui program experimental longitudinal privind dezvoltarea competenţei morfologice la copii cu dificultǎţi de învǎţare

PROBA M1

Formeazǎ familia lexicalǎ urmǎtoarelor cuvinte.

Ex: a minţi: minciunǎ , mincinos;

1. bun: bunǎ, buni, bune, a îmbunǎtǎţi, îmbunǎtǎţit, bunǎtǎţi, îmbunat, a îmbuna  .

2. muncǎ: muncitor, muncitoresc, a munci, minci, muncitoare, muncitoreşte.

3. grǎdinǎ: grǎdinar, grǎdinǎreasǎ, grǎdinǎresc, grǎdinǎrit, grǎdiniţǎ.

 

PROBA M2        

A1: producerea unui derivat , care este un substantiv,  pornind de la o bazǎ, care este adjectiv

Ex: sǎrac → aceşti oameni trǎiesc în…..sǎrǎcie

1. bogat → : El trǎieşte în ….. (bogǎţie)

2. mândru → : Tu eşti plin de……. (mândrie)

3. prost →: Ai facut vreo …… (prostie)?

A2 : subiectul trebuie sǎ identifice  prin completarea unei propoziţii, baza cuvântului derivat. Pornind de la o bazǎ care este un substantiv, trebuie format adjectivul.

1. înǎlţime →: Bǎiatul este foarte…….(înalt)

2. uşurinţǎ →: Cred cǎ este ……(uşor) sǎ rezolvi aceastǎ problemǎ.

3. fericire →: Eu cred ca tu eşti…….(fericit)

PROBA M3

Emiterea unor judecǎţi asupra segmentǎri morfologice. Subiectul trebuie sǎ indice dacǎ un cuvânt poate fi sau nu segmentat în unitǎţi de sens mai mici.  Pseudosufixe.

Ex: preţuit

1. destupa – desface

2. insecticid – insensibil

3. convins – concetǎţean

PROBA M4 – Abilitǎţi de segmentare morfologicǎ

Ex: vis – visǎtor → vi – sǎ- tor

A1- Cu tǎieturǎ silabicǎ

1. bun – bunǎtate → bu-nǎ-ta-te

2. cuib – cuibǎrealǎ → cui-bǎ-rea-lǎ

3. brad – brǎduleţ → brǎ- du-leţ

A2- Fǎrǎ tǎieturǎ silabibcǎ

1. ceai – ceainic → ceai-nic

2. bǎi – bǎiţǎ → bǎ-i-ţǎ

3. bea – beatǎ → bea-tǎ

PROBA M5- Identificare morfemicǎ.

1. cal – cǎluţ, mǎnz, cǎluşicǎ

2. ţarǎ – munte , ţǎrişoarǎ, ţǎruţǎ

3. cafea – cafeluţǎ, ceaşcǎ, cafetioarǎ

PROBA M6 - Derivare de pseudocuvinte.

Ex:

1. O bibilucǎ micǎ este o bibiluţǎ, cel care bibileşte este un bibilitor.

2. O bǎrcicǎ mica este o bǎrciţǎ, cel care bǎrceşte este un bǎrcitor.

3. O breţea micǎ este o breţiţa, cel care breţeşte este un breţitor.

AFAZIA-Evaluarea tulburarilor de limbaj la adulti

1.    Sarcini de memorie auditivǎ

a) Recunoaşterea sau repetiţia numerelor

Ex: Aratǎ: 1, 2, 3                                               input-A; output -G

       Spune dupǎ mine: 3, 5, 6

                                                                           input-A; output-V

Ex: Aratǎ: 4, 5, 6

       Spune dupǎ mine: 2, 4, 7   

Ex: Aratǎ: 7, 8, 9

       Spune dupǎ mine: 1, 8, 9

Ex: Aratǎ: 10, 11, 12

       Spune dupǎ mine: 0, 13, 15

Ex: Aratǎ: 13, 14, 15

       Spune dupǎ mine: 3, 8, 7

b) Recunoaşterea sau repetiţia cuvintelor

Ex: Atinge cercul verde şi pǎtratul roşu.                              input-A; output-G

       Spune dupǎ mine: bal, pom, bob, mac.                          input-A; output-V

Ex: Atinge pǎtratul albastru şi pǎtratul roşu.

      Spune dupǎ mine: mai, mal, nai, nod.

Ex: Atinge cercul galben mic şi triunghiul verde.

      Spune dupǎ mine: pod, pat, mar, duş.

Ex: Atinge rombul negru şi cercul mare mov.

       Spune dupǎ mine: cub, suc, lac, ac.

Ex: Atinge rombul mare maro şi triunghiul albastru.

       Spune dupǎ mine: bec, leu, cal, foc.

c) Recunoaşterea sau repetiţia structurilor substantivale

Ex: Aratǎ: copilul                                                   input–A; output-G

       Spune dupǎ mine: copilul                                input – A; output-V

Ex: Aratǎ: oaia

      Spune dupǎ mine: oaia

Ex: Aratǎ: leul

      Spune dupǎ mine: leul

Ex: Aratǎ: avionul

       Spune dupǎ mine: avionul

Ex: Aratǎ: pomul.

       Spune dupǎ mine: pomul

d) Recunoaşterea sau repetiţia structurilor verbale

Ex: Aratǎ: Bea apa.                                                    input-A; output-G

       Spune dupǎ mine: Bea apa.                                 input-A; output-V

Ex: Aratǎ: Culege floarea.

      Spune dupǎ mine: Culege floarea.

Ex: Aratǎ: Maşina cade jos.

       Spune dupǎ mine: Maşina cade jos.

Ex: Aratǎ: Deschide uşa.

       Spune dupǎ mine: Deschide uşa.

Ex: Aratǎ: Deseneazǎ casa.

      Spune dupǎ mine: Deseneazǎ casa.

e) Recunoaşterea sau repetiţia propoziţiilor

Ex: Aratǎ: Mama şterge geamul.                                       input-A; output-G

      Spune dupǎ mine: Mama şterge geamul.                     input-A; output-G

Ex: Aratǎ: Fata taie frunza.

      Spune dupǎ mine: Fata taie frunzǎ.

Ex: Aratǎ: Mingea este sub maşina.

      Spune dupǎ mine: Mingea este sub maşina.

Ex: Aratǎ: Balonul zboarǎ peste casǎ.

      Spune dupǎ mine: Balonul zboarǎ peste casǎ.

Ex: Aratǎ: Fata se spalǎ pe faţǎ.

       Spune dupǎ mine: Fata se spalǎ pe faţǎ.

2. Sarcini de comprehensiune verbalǎ.

a) Recunoaşterea obiectelor numite

Ex: Aratǎ câinele.                                                                 input-A; output-G

Ex: Aratǎ cana.

Ex: Aratǎ avionul.

Ex: Aratǎ inelul.

Ex: Aratǎ maşina.

b) Recunoaşterea evenimentelor numite

Ex: Aratǎ acţiunea: a ridica                                                       input-A; output-G

Ex: Aratǎ acţiunea: a deschide
Ex: Aratǎ acţiunea : a privi
Ex: Aratǎ acţiunea: a se căţǎra / a urca
Ex: Aratǎ acţiunea: a cânta

c) Recunoaşterea relaţiilor numite

Ex: Aratǎ animalele.                                                                          input-A; output-G

Ex: Aratǎ florile.
Ex: Aratǎ cifrele.   
Ex: Arat creioanele.
Ex: Aratǎ culorile.

d) Recunoaşterea a doua sau mai multe obiecte, evenimente, relaţii numite.

Ex: Aratǎ sfertul (din întreg) şi ceasul.                                         input-A; output-G

      Aratǎ acţiunile urmǎtoare: a sta şi a fugi.                                input-A; output-G

      Aratǎ animalele şi în faţǎ.                                                        input-A; output-G

Ex: Aratǎ jumatate (din întreg) şi maşina.

      Arată acţiunile urmǎtoare: a desena şi a scrie.

      Aratǎ florile şi sus.

Ex: Aratǎ întreg şi ineleul.

      Aratǎ acţiunile urmǎtoare: a cânta  şi a şterge.

      Aratǎ culorile şi jos.

Ex: Aratǎ jumǎtate şi pisica.

       Aratǎ acţiunile urmǎtoare: a se îmbrǎca şi a sǎri.

       Aratǎ jucǎriile şi în spate.

Ex: Aratǎ sfertul (din întreg) şi trenul.

      Aratǎ acţiunile urmǎtoare: a împinge şi a trage.

      Aratǎ culorile şi acolo.

e) Recunoaşterea categoriilor numite

Ex: Aratǎ fructele.                                                                               input-A; output-G

Ex: Aratǎ animalele.
Ex: Aratǎ uneltele.
Ex: Aratǎ mijloacele de transport.
Ex: Aratǎ florile.
 

f) Recunoaşterea a douǎ sau mai multe categorii numite

Ex: Aratǎ animalele şi legumele.                                                     input-A; output-G

 Ex: Aratǎ fructele şi mijloacele de transport.

Ex: Aratǎ îmbrǎcǎmintea şi anotimpurile.
Ex: Aratǎ jucǎriile şi literele.
Ex: Aratǎ legumele şi cifrele.
 

g) Recunoaşterea obiectelor când este datǎ funcţia lor

Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la pictat.                                      input-A; output-G

Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la mâncat.
Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la pescuit.
Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la fotbal.
Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la cântat.

h) Recunoaşterea a doua obiecte când este datǎ funcţia lor.

Ex: Indicǎ obiectul pentru a cumpǎra lucruri şi acela folosit pentru pieptǎnat pǎrul.

input-A, output-G
Ex: Indicǎ obiectul pentru a tǎia lucruri şi acela folosit pentru citit.
Ex: Indicǎ obiectul pentru a pescui şi acela folosit pentru joacǎ.
Ex: Indicǎ obiectul pentru a cǎlca haine şi acela folosit pentru mǎturat.
Ex: Indicǎ obiectul pentru a sta şi acela folosit pentru cântat.
Ex: Indicǎ obiectul pentru a mǎsura timpul şi acela folosit pentru a lumina camera.

i) Recunoaşterea unui eveniment descris.

Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem în fiecare searǎ. (dormim, somn).

(input-A; output –G)

Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem în fiecare dimineaţǎ. (spǎlatul pe dinţi)

Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem în fiecare zi. (mâncǎm)
Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ cum ne sǎrbǎtorim ziua de naştere. (tort)
Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem când iubim.(sǎrutǎm)
Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem când suntem bolnavi. (luǎm medicamente)

j) Recunoaşterea a douǎ evenimente descrise

Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ mâncarea preparatǎ şi spre acea care aratǎ mersul la lucru.

input-A, output-G

Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ costumul croit şi spre cea care aratǎ plimbarea.
Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ castelul de nisip şi spre cea care aratǎ mersul cu bibicleta.
Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ jocul şi spre cea care aratǎ alergatul.
Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ tǎiatul florii şi spre cea care aratǎ mersul cǎtre casǎ.
Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ sǎritul într-un picior şi spre cea care aratǎ zburatul sǎritul  
      peste ladǎ.

k) Recunoaşterea de obiecte, evenimente, relaţii identice din punct de vedere semantic (2,3,4)

Ex: Indicǎ acele cuvinte care potrivesc: cumpǎrǎturi, mers, gǎtit.                        input-A, output-G
Ex: floare, buchet, gradinǎ cu flori
Ex: câine, zgardǎ, os
Ex: pompieri, foc, apǎ
Ex: spital, bolnavi, suferi
Ex: scaun, masǎ, bucǎtǎrie

l) Recunoaşterea rimei

Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul mazǎre.                                        input-A, output-G

Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul sufragerie (farfurie).
Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul pijamale (animale).
Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul papagal (egal).
Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul mǎrţişor (beţişor).
Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul trandafir (safir).
 

m) Recunoaşterea antonimelor

Ex: Aratǎ opusul lui sus.                                                                                      input-A, output-G

Ex: Aratǎ opusul lui alb / negru.
Ex: Aratǎ opusul la aproape / departe.
Ex: Aratǎ opusul lui lung/ scurt.
Ex: Aratǎ opusul lui gras / slab.
Ex: Aratǎ opusul lui înalt / scund.

n) Recunoaşterea sinonimelor.

Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul suspin (oftat).            input-A, output-G

Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul bal (dans, petrecere.)
Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul dar (cadou).
Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul duşmǎnie (urǎ).
Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul pace (linişte, calm).
Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul rai (paradis).
 

o) Urmǎrirea instruţiunilor

Ex: Sunǎ clopoţelul.                                                                            input-A, output-G

Ex: Apasǎ butonul.
Ex: Închide televizorul.
Ex: Scoate din prizǎ.
Ex: Deschide uşa.
Ex: Ia haina.

p) Înţelegerea propoziţiilor concrete

Ex: Aceasta este o ceaşcǎ.                                                                       input-A, output-G

Ex: Acesta este un inel.
Ex: Acesta este un bǎtrân.
Ex: Acesta este un câine.
Ex: Acesta este un vapor.
Ex: Aceasta este o rama.
 

q) Înţelegerea propoziţiilor abstracte

Ex: O piatrǎ se va scufunda în apǎ.                                                                input-A, output-G

Ex: Dacǎ ai bani eşti fericit?
Ex: Cad frunzele copacilor vara?
Ex: Apa stinge focul?
Ex: Copiii au aceleaşi drepturi indiferent de culoarea pielii?
Ex: Poliţistul este prienten cu hoţul?

r) Înţelegerea relaţiilor complexe sau abstracte în propoziţii.

        input-A, output-G,V

-relaţii de comparaţie: Existǎ clǎdiri mai mari în oraş?

# Mingea este mai mare decât balonul.

# Maria este mai frumoasǎ decât Ioana.

# Tu eşti la fel de inteligent ca şi mama ta.

#  Ea este cea mai fumoasǎ.

# Tu eşti mai silitor decât sora ta.

-relaţii de posesie: Pǎlǎria este a fetei?

# Jocul este al meu?

#Pantalonii sunt ai bǎiatului?

# Carţile sunt ale Ancǎi?

# Ochelarii sunt ai bunicii?

# Creioanele sunt ale copiilor?

-relaţii spaţiale: Bǎrbatul merge în faţa pisicii?

# Pisica stǎ în faţa câinelui?

# Sticla este pe masa?

# Buburuza este sub frunza?

# Maşina este lângǎ televizor?

# Pasǎrea zboarǎ sus?

 

-relaţii temporale: Prânzul se ia înaintea micului dejun?

# Pastila pentru rǎceala se ia dupǎ mâncare?

# Te speli pe dinţi înainte sǎ mergi la culcare?

# Maioul se ia înaintea bluzei?

# Pantoful se ia înaintea şosetei?

# Ziua de sâmbatǎ e înaintea zilei de joi?

 

-relaţii inferenţiale: Bǎrbatul taie friptura. A folosit cuţitul?

# Fata taie materialul. A folosit foarfeca?

# Bunicul taie cablul. A folosit briceagul?

# Mama taie cozonac. A folosit cuţitul.

# Copilul se spalǎ pe dinţi. A folosit sǎpunul?

# Mama a deschis dulapul. A folosit cheia?

-relaţii familiale: Fratele mamei tale este matuşa ta?

# Fratele tǎu este unchiul nepotului meu?

# Verisoara ta este copilul mamei tale?

# Bunica ta este mama tatǎlui meu?

# Tatǎl tǎu este soţul mǎtuşii mele?

#Nepotul tǎu este copilul bunicii tale?

-relaţii parte –întreg: Laptele provine de la vaci?

# Carnea provine de la porc?

# Oul provine de la gǎinǎ?

# Zahǎrul se face din sfeclǎ?

# Uleiul provine de la cartofi?

# Mâna ta face parte din corpul tǎu?

-relaţii obiect acţiune: O maşinǎ poate fi condusǎ?

# O uşǎ poate fi închisǎ?

# Oul se poate sparge?

# Covorul se poate bate?

# Pantoful se încalţǎ?

# Geamul se poate sparge?

-relaţii cauzǎ-efect: Fumul poate provoca….?

#Vinul poate duce la………?

# Focul poate provoca…..? (arsuri)

# Mâncarea poate provoca ……..? (alergii/intoxicaţii)

# Ceapa poate provoca …….? (lacrimi)

# Cuţitul poate …….? (rǎni)

-relaţii secvenţiale: Erau indieni în SUA înainte de sosirea oamenilor albi?

# Înainte de Al doilea Razboi Mondial a fost Primul Rǎzboi Mondial?

# Înainte de felul întâi se mǎnâncǎ supa?

# Înainte a mânca ne spǎlǎm pe mâini?

# Înainte de a ploua se adunǎ norii?

# Înainte sǎ rǎsarǎ luna apune soarele?

-relaţii de grad: Este arul mai mare decât metrul pǎtrat?

# Este metrul mai lung decât un centimetru?

# Este centimetrul mai scurt decât metrul?

# Este o milǎ mai mare decât un kilometru?

# Este decilitrul mai mare decât litrul?

# Vara, ziua este mai lungǎ decât noaptea?

-relaţii de antonimie: Este ziua opusul nopţii?

#Este jos opusul lui sus?

#Este stânga opusul dreaptei? 

# Este departe opusul aproapelui?

#Este tare opusul încetului?

#Este aici opusul la acolo?

-relaţii de sinonimie: A suspina înseamnǎ acelaşi lucru cu a plânge?

# A buzunǎri înseamnǎ acelaşi lucru cu a fura?

# Rai înseamnǎ acelaşi lucru cu paradis?

# Rapid înseamnǎ acelaşi lucru cu iute?

# Test înseamnǎ acelaşi lucru cu probǎ?

# A face înseamnǎ acelaşi lucru cu a produce?

3.    Comprehensiunea conţinutului categoriilor

-          existenta: Aratǎ spre pǎlǎrie.

# Aratǎ spre maşinǎ.

# Aratǎ spre bancǎ.

# Aratǎ spre lac.

# Aratǎ spre cadǎ.

# Aratǎ spre casǎ.

-          nonexistenţa: Aratǎ spre. S-a mâncat toatǎ pizza.

# Aratǎ spre. S-a terminat toatǎ apa.

# Aratǎ spre. S-a sfârşit filmul.

# Aratǎ spre. S-a terminat supa.

# Aratǎ spre. Cuşca câinelui este goalǎ.

# Aratǎ spre. Meciul s-a terminat.

-repetare: Aratǎ spre: Bǎrbatul se întoarce.

# Aratǎ spre.Mingea se rostogoleşte.

# Aratǎ spre. Roata se învârte.

# Aratǎ spre. Femeia pleacǎ.

# Aratǎ spre. Piciorul s-a vindecat.

# Aratǎ spre. Moş Crǎciun revine în fiecare an.

-respingere: Aratǎ spre: El refuzǎ sǎ facǎ baie.

# Aratǎ spre. Tu nu vrei sǎ citeşti.

# Aratǎ spre. Ea refuzǎ sǎ vorbeascǎ.

# Aratǎ spre. El nu acceptǎ scuzele mele.

# Aratǎ spre. Ea neagǎ afirmaţiile tale.

# Aratǎ spre. Ei nu admit cǎ au greşit.

-negare: Aratǎ spre: Ceaşca nu este galbenǎ.

# Aratǎ spre. Caietul nu este pe masǎ.

# Aratǎ spre. Penarul nu este în geantǎ.

# Aratǎ spre. Pixul nu este al meu.

# Aratǎ spre. Maşina nu porneşte.

# Aratǎ spre. Cartea aceasta nu am citit-o.

-posesie: Aratǎ spre haina femeii.

#Aratǎ spre jucǎria bǎiatului.

#Aratǎ spre farfuria mamei.

#Aratǎ sper haina verişoarei.

#Aratǎ spre paharul bunicii.

#Aratǎ spre caietul lui.

-atribuire: Aratǎ cercul roşu mare.

# Aratǎ papuşa albastrǎ micǎ.

# Aratǎ pǎtratul verde mic.

# Aratǎ bolul mare roşu.

# Aratǎ  maşina galbenǎ mijlocie.

# Aratǎ mingea mov mare.

 

Înţelegerea paragrafelor (cu întrebǎri.)

Citeşte paragraful

      Afarǎ este iarnǎ şi frig. Ioana s-a gândit sǎ meargǎ pânǎ la bunicul ei. Pe drum, se întâlneşte cu Andreia , prietena ei, care mergea la patinoar. Nu a stat mult pe gânduri şi a mers şi ea. Odatǎ ajunse acolo a început sǎ ningǎ. Totul în jurul lor a devenit alb.

A fost Ioana în parc?