AFAZIA-Evaluarea tulburarilor de limbaj la adulti

1.    Sarcini de memorie auditivǎ

a) Recunoaşterea sau repetiţia numerelor

Ex: Aratǎ: 1, 2, 3                                               input-A; output -G

       Spune dupǎ mine: 3, 5, 6

                                                                           input-A; output-V

Ex: Aratǎ: 4, 5, 6

       Spune dupǎ mine: 2, 4, 7   

Ex: Aratǎ: 7, 8, 9

       Spune dupǎ mine: 1, 8, 9

Ex: Aratǎ: 10, 11, 12

       Spune dupǎ mine: 0, 13, 15

Ex: Aratǎ: 13, 14, 15

       Spune dupǎ mine: 3, 8, 7

b) Recunoaşterea sau repetiţia cuvintelor

Ex: Atinge cercul verde şi pǎtratul roşu.                              input-A; output-G

       Spune dupǎ mine: bal, pom, bob, mac.                          input-A; output-V

Ex: Atinge pǎtratul albastru şi pǎtratul roşu.

      Spune dupǎ mine: mai, mal, nai, nod.

Ex: Atinge cercul galben mic şi triunghiul verde.

      Spune dupǎ mine: pod, pat, mar, duş.

Ex: Atinge rombul negru şi cercul mare mov.

       Spune dupǎ mine: cub, suc, lac, ac.

Ex: Atinge rombul mare maro şi triunghiul albastru.

       Spune dupǎ mine: bec, leu, cal, foc.

c) Recunoaşterea sau repetiţia structurilor substantivale

Ex: Aratǎ: copilul                                                   input–A; output-G

       Spune dupǎ mine: copilul                                input – A; output-V

Ex: Aratǎ: oaia

      Spune dupǎ mine: oaia

Ex: Aratǎ: leul

      Spune dupǎ mine: leul

Ex: Aratǎ: avionul

       Spune dupǎ mine: avionul

Ex: Aratǎ: pomul.

       Spune dupǎ mine: pomul

d) Recunoaşterea sau repetiţia structurilor verbale

Ex: Aratǎ: Bea apa.                                                    input-A; output-G

       Spune dupǎ mine: Bea apa.                                 input-A; output-V

Ex: Aratǎ: Culege floarea.

      Spune dupǎ mine: Culege floarea.

Ex: Aratǎ: Maşina cade jos.

       Spune dupǎ mine: Maşina cade jos.

Ex: Aratǎ: Deschide uşa.

       Spune dupǎ mine: Deschide uşa.

Ex: Aratǎ: Deseneazǎ casa.

      Spune dupǎ mine: Deseneazǎ casa.

e) Recunoaşterea sau repetiţia propoziţiilor

Ex: Aratǎ: Mama şterge geamul.                                       input-A; output-G

      Spune dupǎ mine: Mama şterge geamul.                     input-A; output-G

Ex: Aratǎ: Fata taie frunza.

      Spune dupǎ mine: Fata taie frunzǎ.

Ex: Aratǎ: Mingea este sub maşina.

      Spune dupǎ mine: Mingea este sub maşina.

Ex: Aratǎ: Balonul zboarǎ peste casǎ.

      Spune dupǎ mine: Balonul zboarǎ peste casǎ.

Ex: Aratǎ: Fata se spalǎ pe faţǎ.

       Spune dupǎ mine: Fata se spalǎ pe faţǎ.

2. Sarcini de comprehensiune verbalǎ.

a) Recunoaşterea obiectelor numite

Ex: Aratǎ câinele.                                                                 input-A; output-G

Ex: Aratǎ cana.

Ex: Aratǎ avionul.

Ex: Aratǎ inelul.

Ex: Aratǎ maşina.

b) Recunoaşterea evenimentelor numite

Ex: Aratǎ acţiunea: a ridica                                                       input-A; output-G

Ex: Aratǎ acţiunea: a deschide
Ex: Aratǎ acţiunea : a privi
Ex: Aratǎ acţiunea: a se căţǎra / a urca
Ex: Aratǎ acţiunea: a cânta

c) Recunoaşterea relaţiilor numite

Ex: Aratǎ animalele.                                                                          input-A; output-G

Ex: Aratǎ florile.
Ex: Aratǎ cifrele.   
Ex: Arat creioanele.
Ex: Aratǎ culorile.

d) Recunoaşterea a doua sau mai multe obiecte, evenimente, relaţii numite.

Ex: Aratǎ sfertul (din întreg) şi ceasul.                                         input-A; output-G

      Aratǎ acţiunile urmǎtoare: a sta şi a fugi.                                input-A; output-G

      Aratǎ animalele şi în faţǎ.                                                        input-A; output-G

Ex: Aratǎ jumatate (din întreg) şi maşina.

      Arată acţiunile urmǎtoare: a desena şi a scrie.

      Aratǎ florile şi sus.

Ex: Aratǎ întreg şi ineleul.

      Aratǎ acţiunile urmǎtoare: a cânta  şi a şterge.

      Aratǎ culorile şi jos.

Ex: Aratǎ jumǎtate şi pisica.

       Aratǎ acţiunile urmǎtoare: a se îmbrǎca şi a sǎri.

       Aratǎ jucǎriile şi în spate.

Ex: Aratǎ sfertul (din întreg) şi trenul.

      Aratǎ acţiunile urmǎtoare: a împinge şi a trage.

      Aratǎ culorile şi acolo.

e) Recunoaşterea categoriilor numite

Ex: Aratǎ fructele.                                                                               input-A; output-G

Ex: Aratǎ animalele.
Ex: Aratǎ uneltele.
Ex: Aratǎ mijloacele de transport.
Ex: Aratǎ florile.
 

f) Recunoaşterea a douǎ sau mai multe categorii numite

Ex: Aratǎ animalele şi legumele.                                                     input-A; output-G

 Ex: Aratǎ fructele şi mijloacele de transport.

Ex: Aratǎ îmbrǎcǎmintea şi anotimpurile.
Ex: Aratǎ jucǎriile şi literele.
Ex: Aratǎ legumele şi cifrele.
 

g) Recunoaşterea obiectelor când este datǎ funcţia lor

Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la pictat.                                      input-A; output-G

Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la mâncat.
Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la pescuit.
Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la fotbal.
Ex: Aratǎ obiectul care este folosit la cântat.

h) Recunoaşterea a doua obiecte când este datǎ funcţia lor.

Ex: Indicǎ obiectul pentru a cumpǎra lucruri şi acela folosit pentru pieptǎnat pǎrul.

input-A, output-G
Ex: Indicǎ obiectul pentru a tǎia lucruri şi acela folosit pentru citit.
Ex: Indicǎ obiectul pentru a pescui şi acela folosit pentru joacǎ.
Ex: Indicǎ obiectul pentru a cǎlca haine şi acela folosit pentru mǎturat.
Ex: Indicǎ obiectul pentru a sta şi acela folosit pentru cântat.
Ex: Indicǎ obiectul pentru a mǎsura timpul şi acela folosit pentru a lumina camera.

i) Recunoaşterea unui eveniment descris.

Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem în fiecare searǎ. (dormim, somn).

(input-A; output –G)

Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem în fiecare dimineaţǎ. (spǎlatul pe dinţi)

Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem în fiecare zi. (mâncǎm)
Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ cum ne sǎrbǎtorim ziua de naştere. (tort)
Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem când iubim.(sǎrutǎm)
Ex: Aratǎ spre acea imagine care ne aratǎ ce facem când suntem bolnavi. (luǎm medicamente)

j) Recunoaşterea a douǎ evenimente descrise

Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ mâncarea preparatǎ şi spre acea care aratǎ mersul la lucru.

input-A, output-G

Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ costumul croit şi spre cea care aratǎ plimbarea.
Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ castelul de nisip şi spre cea care aratǎ mersul cu bibicleta.
Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ jocul şi spre cea care aratǎ alergatul.
Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ tǎiatul florii şi spre cea care aratǎ mersul cǎtre casǎ.
Ex: Indicǎ spre acea imagine care aratǎ sǎritul într-un picior şi spre cea care aratǎ zburatul sǎritul  
      peste ladǎ.

k) Recunoaşterea de obiecte, evenimente, relaţii identice din punct de vedere semantic (2,3,4)

Ex: Indicǎ acele cuvinte care potrivesc: cumpǎrǎturi, mers, gǎtit.                        input-A, output-G
Ex: floare, buchet, gradinǎ cu flori
Ex: câine, zgardǎ, os
Ex: pompieri, foc, apǎ
Ex: spital, bolnavi, suferi
Ex: scaun, masǎ, bucǎtǎrie

l) Recunoaşterea rimei

Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul mazǎre.                                        input-A, output-G

Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul sufragerie (farfurie).
Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul pijamale (animale).
Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul papagal (egal).
Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul mǎrţişor (beţişor).
Ex: Aratǎ imaginea care rimeazǎ cu cuvântul trandafir (safir).
 

m) Recunoaşterea antonimelor

Ex: Aratǎ opusul lui sus.                                                                                      input-A, output-G

Ex: Aratǎ opusul lui alb / negru.
Ex: Aratǎ opusul la aproape / departe.
Ex: Aratǎ opusul lui lung/ scurt.
Ex: Aratǎ opusul lui gras / slab.
Ex: Aratǎ opusul lui înalt / scund.

n) Recunoaşterea sinonimelor.

Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul suspin (oftat).            input-A, output-G

Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul bal (dans, petrecere.)
Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul dar (cadou).
Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul duşmǎnie (urǎ).
Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul pace (linişte, calm).
Ex: Aratǎ cuvântul care are acelaşi sens ca şi cuvântul rai (paradis).
 

o) Urmǎrirea instruţiunilor

Ex: Sunǎ clopoţelul.                                                                            input-A, output-G

Ex: Apasǎ butonul.
Ex: Închide televizorul.
Ex: Scoate din prizǎ.
Ex: Deschide uşa.
Ex: Ia haina.

p) Înţelegerea propoziţiilor concrete

Ex: Aceasta este o ceaşcǎ.                                                                       input-A, output-G

Ex: Acesta este un inel.
Ex: Acesta este un bǎtrân.
Ex: Acesta este un câine.
Ex: Acesta este un vapor.
Ex: Aceasta este o rama.
 

q) Înţelegerea propoziţiilor abstracte

Ex: O piatrǎ se va scufunda în apǎ.                                                                input-A, output-G

Ex: Dacǎ ai bani eşti fericit?
Ex: Cad frunzele copacilor vara?
Ex: Apa stinge focul?
Ex: Copiii au aceleaşi drepturi indiferent de culoarea pielii?
Ex: Poliţistul este prienten cu hoţul?

r) Înţelegerea relaţiilor complexe sau abstracte în propoziţii.

        input-A, output-G,V

-relaţii de comparaţie: Existǎ clǎdiri mai mari în oraş?

# Mingea este mai mare decât balonul.

# Maria este mai frumoasǎ decât Ioana.

# Tu eşti la fel de inteligent ca şi mama ta.

#  Ea este cea mai fumoasǎ.

# Tu eşti mai silitor decât sora ta.

-relaţii de posesie: Pǎlǎria este a fetei?

# Jocul este al meu?

#Pantalonii sunt ai bǎiatului?

# Carţile sunt ale Ancǎi?

# Ochelarii sunt ai bunicii?

# Creioanele sunt ale copiilor?

-relaţii spaţiale: Bǎrbatul merge în faţa pisicii?

# Pisica stǎ în faţa câinelui?

# Sticla este pe masa?

# Buburuza este sub frunza?

# Maşina este lângǎ televizor?

# Pasǎrea zboarǎ sus?

 

-relaţii temporale: Prânzul se ia înaintea micului dejun?

# Pastila pentru rǎceala se ia dupǎ mâncare?

# Te speli pe dinţi înainte sǎ mergi la culcare?

# Maioul se ia înaintea bluzei?

# Pantoful se ia înaintea şosetei?

# Ziua de sâmbatǎ e înaintea zilei de joi?

 

-relaţii inferenţiale: Bǎrbatul taie friptura. A folosit cuţitul?

# Fata taie materialul. A folosit foarfeca?

# Bunicul taie cablul. A folosit briceagul?

# Mama taie cozonac. A folosit cuţitul.

# Copilul se spalǎ pe dinţi. A folosit sǎpunul?

# Mama a deschis dulapul. A folosit cheia?

-relaţii familiale: Fratele mamei tale este matuşa ta?

# Fratele tǎu este unchiul nepotului meu?

# Verisoara ta este copilul mamei tale?

# Bunica ta este mama tatǎlui meu?

# Tatǎl tǎu este soţul mǎtuşii mele?

#Nepotul tǎu este copilul bunicii tale?

-relaţii parte –întreg: Laptele provine de la vaci?

# Carnea provine de la porc?

# Oul provine de la gǎinǎ?

# Zahǎrul se face din sfeclǎ?

# Uleiul provine de la cartofi?

# Mâna ta face parte din corpul tǎu?

-relaţii obiect acţiune: O maşinǎ poate fi condusǎ?

# O uşǎ poate fi închisǎ?

# Oul se poate sparge?

# Covorul se poate bate?

# Pantoful se încalţǎ?

# Geamul se poate sparge?

-relaţii cauzǎ-efect: Fumul poate provoca….?

#Vinul poate duce la………?

# Focul poate provoca…..? (arsuri)

# Mâncarea poate provoca ……..? (alergii/intoxicaţii)

# Ceapa poate provoca …….? (lacrimi)

# Cuţitul poate …….? (rǎni)

-relaţii secvenţiale: Erau indieni în SUA înainte de sosirea oamenilor albi?

# Înainte de Al doilea Razboi Mondial a fost Primul Rǎzboi Mondial?

# Înainte de felul întâi se mǎnâncǎ supa?

# Înainte a mânca ne spǎlǎm pe mâini?

# Înainte de a ploua se adunǎ norii?

# Înainte sǎ rǎsarǎ luna apune soarele?

-relaţii de grad: Este arul mai mare decât metrul pǎtrat?

# Este metrul mai lung decât un centimetru?

# Este centimetrul mai scurt decât metrul?

# Este o milǎ mai mare decât un kilometru?

# Este decilitrul mai mare decât litrul?

# Vara, ziua este mai lungǎ decât noaptea?

-relaţii de antonimie: Este ziua opusul nopţii?

#Este jos opusul lui sus?

#Este stânga opusul dreaptei? 

# Este departe opusul aproapelui?

#Este tare opusul încetului?

#Este aici opusul la acolo?

-relaţii de sinonimie: A suspina înseamnǎ acelaşi lucru cu a plânge?

# A buzunǎri înseamnǎ acelaşi lucru cu a fura?

# Rai înseamnǎ acelaşi lucru cu paradis?

# Rapid înseamnǎ acelaşi lucru cu iute?

# Test înseamnǎ acelaşi lucru cu probǎ?

# A face înseamnǎ acelaşi lucru cu a produce?

3.    Comprehensiunea conţinutului categoriilor

-          existenta: Aratǎ spre pǎlǎrie.

# Aratǎ spre maşinǎ.

# Aratǎ spre bancǎ.

# Aratǎ spre lac.

# Aratǎ spre cadǎ.

# Aratǎ spre casǎ.

-          nonexistenţa: Aratǎ spre. S-a mâncat toatǎ pizza.

# Aratǎ spre. S-a terminat toatǎ apa.

# Aratǎ spre. S-a sfârşit filmul.

# Aratǎ spre. S-a terminat supa.

# Aratǎ spre. Cuşca câinelui este goalǎ.

# Aratǎ spre. Meciul s-a terminat.

-repetare: Aratǎ spre: Bǎrbatul se întoarce.

# Aratǎ spre.Mingea se rostogoleşte.

# Aratǎ spre. Roata se învârte.

# Aratǎ spre. Femeia pleacǎ.

# Aratǎ spre. Piciorul s-a vindecat.

# Aratǎ spre. Moş Crǎciun revine în fiecare an.

-respingere: Aratǎ spre: El refuzǎ sǎ facǎ baie.

# Aratǎ spre. Tu nu vrei sǎ citeşti.

# Aratǎ spre. Ea refuzǎ sǎ vorbeascǎ.

# Aratǎ spre. El nu acceptǎ scuzele mele.

# Aratǎ spre. Ea neagǎ afirmaţiile tale.

# Aratǎ spre. Ei nu admit cǎ au greşit.

-negare: Aratǎ spre: Ceaşca nu este galbenǎ.

# Aratǎ spre. Caietul nu este pe masǎ.

# Aratǎ spre. Penarul nu este în geantǎ.

# Aratǎ spre. Pixul nu este al meu.

# Aratǎ spre. Maşina nu porneşte.

# Aratǎ spre. Cartea aceasta nu am citit-o.

-posesie: Aratǎ spre haina femeii.

#Aratǎ spre jucǎria bǎiatului.

#Aratǎ spre farfuria mamei.

#Aratǎ sper haina verişoarei.

#Aratǎ spre paharul bunicii.

#Aratǎ spre caietul lui.

-atribuire: Aratǎ cercul roşu mare.

# Aratǎ papuşa albastrǎ micǎ.

# Aratǎ pǎtratul verde mic.

# Aratǎ bolul mare roşu.

# Aratǎ  maşina galbenǎ mijlocie.

# Aratǎ mingea mov mare.

 

Înţelegerea paragrafelor (cu întrebǎri.)

Citeşte paragraful

      Afarǎ este iarnǎ şi frig. Ioana s-a gândit sǎ meargǎ pânǎ la bunicul ei. Pe drum, se întâlneşte cu Andreia , prietena ei, care mergea la patinoar. Nu a stat mult pe gânduri şi a mers şi ea. Odatǎ ajunse acolo a început sǎ ningǎ. Totul în jurul lor a devenit alb.

A fost Ioana în parc? 

EXAMINAREA LATERALITATII

 

            Frecvenţa mai mare a tulburărilor de limbaj la stângaci şi la cei cu lateralitate discordantă, cât şi relaţia între dezvoltarea limbajului şi dezvoltarea lateralităţii la copii fac ca în practica logopedică să se acorde o deosebită importanţă examinării lateralităţii. Examinarea se face prin aplicarea unor probe de lateralitate pentru mână, picior, ochi şi urechi. Rezultatele obţinute se pot  exprima statistic prin calculareaindicelui de lateralitate după formula lui Hildreth (citat de Guţu, 1985 şi Preda, 2007). Formula este următoarea:

I.L=D-S\D+S

Unde I.l – indicele de lateralitate; D – dreapta; S – stânga.

            Probele pentru determinarea lateralităţii manuale sunt:

- inchiderea palmelor cu ochii închişi, urmărindu-se policele de deasupra care indică mâna conducătoare;

- aplaudatul, urmărindu-se mâna care este deasupra, care este mai activă şi mai puternică;

- înţeparea unui carton cu un ac alternativ, mai întâi cu o mână, apoi cu cealaltă, notându-se câte înţepături se realizează într-un interval de 10 secunde;

- introducerea aţei în ac, urmărindu-se mâna cu care se introduce aţa;

- desenarea concomitentă cu ambele mâini, cu una un patrulater, iar cu cealaltă un cerc. Mâna conducătoare are o influenţă inductivă, determinând o execuţie asemănătoare şi cu cealaltă.

            Pentru examinarea lateralităţii piciorului se folosesc următoarele probe:

- Împingerea unui obiect (cutie de chibrituri) cu fiecare picior în parte, de-a lungul unei linii marcate, urmărindu-se numărul devierilor;

- şotronul, urmărindu-se alegerea piciorului, timpul cât rezistă sarcinii şi frecvenţa schimbării picioarelor;

- proba piciorului introdus în pantalon;

- şutatul în minge (mingea este poziţionată central).

            Pentru examinarea ochiului conducător se folosesc următoarele probe:

- Privirea printr-un carton care are un orificiu la mijloc;

- ochirea cu un pistol de jucărie;

- privirea prin caleidoscop.

            Examinarea lateralităţii trebuie făcută astfel încât subiectul să nu se simtă urmărit.

            Cotarea rezultatelor se face acordând câte un punct la coloana pentru dreapta, în cazul realizării probei pentru dreapta, şi un punct la cea pentru stânga, în cazul realizării probei cu stânga. Totalizând rezultatele probelor, prin aplicarea formulei lui Hildret menţionată mai sus, se obţine indicele de lateralitate. Rezultatele pot varia între +1 (dextralitate forte), -1 (senestralitate pură) şi 0 absolut (ambidextrie clară).

BIBLIOGRAFIE

1. Guţu, M. (1974). Logopedia. U.B.B., Cluj-Napoca.

2. Preda,., V. (2007). Elemente de psihopedagogie specială. Cluj-Napoca: PUC

Coarticulatia

COARTICULATIA

 Definiţia coarticulaţiei

           În pronunţia unui sunet izolat se parcurg trei faze distincte: tensiunea, ţinuta, destinderea. În articulaţia legată a sunetelor nu se mai realizează toate trei fazele, de regulă se trece de la ţinută la ţinută. Sunetele se influenţează unele pe altele. De exemplu: pentru pronunţia lui „p” în cuvintele:

Ø            “poştă”, buzele sunt rotunjite ca pentru „o”;

Ø            “pere”, buzele sunt extinse ca pentru „e”;

Ø            “pană”, buzele sunt într-o poziţie indiferentă.

Există diferenţe între articularea sunetului „p” în diferite medii fonetice.

Coarticulaţia este fenomenul fonetic care constă în faptul că, un sunet începe să fie articulat înainte ca articulaţia sunetului precedent să fi luat sfârşit. Fiecare sunet pronunţat în vorbirea orală depinde de sunetele vecine, de situaţia lui în cuprinsul silabei

Coarticulaţia – exemple

1. ACOMODAREA

ü   În timpul articulǎrii primului sunet, organele de vorbire stau deja pregǎtite pentru poziţia de articulare a celui de al doilea sunet

Ex: pat / pot / pol

ü   La întâlnirea a douǎ consoane identice – se pronunţǎ o singurǎ consoanǎ prelungitǎ

Ex: colac cu mac, final la actul 1, vis straniu;

ü   La întâlnirea a douǎ consoane sau la întâlnirea dintre o consoanǎ şi o vocalǎ, deplasarea locului de articulaţie este aproape imperceptibil

Ex: ramǎ/râmǎ; tac/toc; lac/loc; fag/fug; ten/tun; ied/iod; porc/parc; lut/lot;

ü   Schimbarea modului de articulare

·        Explozia lateral: t-l, d-l

       Ex: bǎiat lung, cot lovit, rând lung, pod larg;

·        Explozia velarǎ: p-m, d-n

       Ex: mop moale, crap mare, nod nou, gard negru;

 2. ASIMILAREA (modificǎri care duc la formarea unui alt sunet cu alt caracter de bazǎ):

ü   În funcţie de sonoritate

·        asimilare parţialǎ

-    sonorizare (surdǎ + sonorǎ = sonorǎ  sonorǎ):

ex: pat verde, mac bun, tanc zdravǎn;

-    desonorizare (sonorǎ + surdǎ = surdǎ + surdǎ)

ex: brad frumos, porumb tare, cerb puternic;

·        asimilare totalǎ (sonore şi surde perechi)

-    sonorizare: ex: chip blând, pilot drag, pantof violet;

-    desonorizare: ex: etaj şase, pǎstrǎv frumos, dig crǎpat;

ü   În funcţie de locul de articulare

·        douǎ consoane învecinate au loc de articulare identic sau foarte apropiat →articularea primei consoane se poate asimila cu a doua în privinţa modului de articulare (asimilare parţialǎ)

     ex: înverzit, împodobit, îmbinat;

·        înlocuirea unei explozive cu o africatǎ omorganicǎ (asimilare totalǎ)

     ex: înnegrit, accesat, accentuat;

ü   În funcţie de modul de articulare

·        Palatizare (voace sau consoane + semivocalele e sau i; consoane + i scurt);
          Ex: noştri, voştri,  machiatǎ, teamǎ.

·        Labializare (vocale sau consoane + vocalele o sau u)
   Ex: jucǎrie, coş,

·        Palatal-labializare (vocale sau consoane + eo, io, ioa, eoa)

   Ex: ciot, violet, neon,

·        Nazalizare (vocale + m, n)

   Ex: omuleţ, amulet, annual;

·        Fricativizare (m, n + fricative)

   Ex: ins, înfrunzit, amfetaminǎ

·        Velarizare (n+k, g, h)

   Ex: anginǎ, inhalare

·        Bilabializare (n + b, p, m)

Ex: în butoi, în pat, înmǎrmurit

ü   Contopirea a douǎ consoane (t+s, t+z…)

          Ex: cot zdrobit, halat stropit, poet straniu.

3. ELIZIUNEA: se produce când se întâlnesc mai multe consoane

            Ex: acest tablou.