Definiţia coarticulaţiei
În
pronunţia unui sunet izolat se parcurg
trei faze distincte: tensiunea, ţinuta, destinderea. În articulaţia legată
a sunetelor nu se mai realizează toate trei fazele, de regulă se trece de la
ţinută la ţinută. Sunetele se influenţează unele pe altele. De exemplu: pentru
pronunţia lui „p” în cuvintele:
Ø
“poştă”, buzele sunt rotunjite
ca pentru „o”;
Ø
“pere”, buzele sunt extinse ca
pentru „e”;
Ø
“pană”, buzele sunt într-o
poziţie indiferentă.
Există
diferenţe între articularea sunetului „p” în diferite medii fonetice.
Coarticulaţia este fenomenul fonetic care constă în faptul că, un sunet începe să fie
articulat înainte ca articulaţia sunetului precedent să fi luat sfârşit.
Fiecare sunet pronunţat în vorbirea orală depinde de sunetele vecine, de
situaţia lui în cuprinsul silabei
Coarticulaţia – exemple
1. ACOMODAREA
ü În timpul articulǎrii primului sunet,
organele de vorbire stau deja pregǎtite pentru poziţia de articulare a celui de
al doilea sunet
Ex: pat / pot / pol
ü
La întâlnirea a
douǎ consoane identice – se pronunţǎ o singurǎ consoanǎ prelungitǎ
Ex: colac cu mac, final la actul
1, vis straniu;
ü
La întâlnirea a
douǎ consoane sau la întâlnirea dintre o consoanǎ şi o vocalǎ, deplasarea
locului de articulaţie este aproape imperceptibil
Ex: ramǎ/râmǎ; tac/toc; lac/loc; fag/fug; ten/tun; ied/iod;
porc/parc; lut/lot;
ü Schimbarea modului de articulare
·
Explozia
lateral: t-l, d-l
Ex: bǎiat lung, cot lovit, rând lung, pod larg;
·
Explozia velarǎ: p-m, d-n
Ex: mop moale, crap mare, nod nou, gard
negru;
2. ASIMILAREA (modificǎri care duc la formarea
unui alt sunet cu alt caracter de bazǎ):
ü În
funcţie de sonoritate
·
asimilare
parţialǎ
-
sonorizare (surdǎ + sonorǎ = sonorǎ sonorǎ):
ex: pat verde, mac bun, tanc zdravǎn;
- desonorizare (sonorǎ + surdǎ = surdǎ
+ surdǎ)
ex: brad frumos, porumb tare, cerb
puternic;
·
asimilare
totalǎ (sonore şi surde perechi)
- sonorizare: ex: chip blând, pilot drag, pantof violet;
- desonorizare: ex: etaj şase, pǎstrǎv
frumos, dig crǎpat;
ü În funcţie de locul de articulare
·
douǎ
consoane învecinate
au loc de articulare identic sau foarte apropiat →articularea primei consoane se poate
asimila cu a doua în privinţa modului de articulare (asimilare parţialǎ)
ex: înverzit,
împodobit, îmbinat;
·
înlocuirea unei explozive cu o africatǎ omorganicǎ (asimilare
totalǎ)
ex: înnegrit,
accesat, accentuat;
ü În funcţie de modul de articulare
·
Palatizare
(voace sau consoane + semivocalele e sau i; consoane + i scurt);
Ex: noştri, voştri, machiatǎ, teamǎ.
Ex: noştri, voştri, machiatǎ, teamǎ.
·
Labializare
(vocale sau consoane + vocalele o sau u)
Ex: jucǎrie, coş,
Ex: jucǎrie, coş,
·
Palatal-labializare (vocale sau consoane
+ eo, io, ioa, eoa)
Ex: ciot, violet, neon,
·
Nazalizare
(vocale + m, n)
Ex: omuleţ, amulet, annual;
·
Fricativizare
(m, n + fricative)
Ex: ins, înfrunzit, amfetaminǎ
·
Velarizare (n+k, g, h)
Ex: anginǎ, inhalare
·
Bilabializare (n + b, p, m)
Ex: în butoi, în pat, înmǎrmurit
ü Contopirea a douǎ consoane (t+s, t+z…)
Ex: cot zdrobit, halat stropit, poet
straniu.
3. ELIZIUNEA: se produce când se întâlnesc mai multe consoane
Ex: acest tablou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu